Polifonia la un pian digital — 64, 128 sau 256 de voci?

Ce este polifonia, de ce 88 de clape nu înseamnă 88 de voci și când încep cu adevărat să lipsească. O lămurire fără jargon, cu pilde practice.

Polifonia face parte dintre acele date care apar în orice tabel și pe care aproape nimeni nu le poate defini exact. Vânzătorii subliniază bucuroși cifra mai mare, cumpărătorii dau din cap — și acolo se încheie discuția.

Merită înțeleasă, fiindcă este o dată care la unele întrebuințări nu are nicio însemnătate, iar la altele hotărăște dacă sunetele încep să dispară în timpul cântatului.

Ce este polifonia

Polifonia este numărul cel mai mare de sunete pe care instrumentul le poate produce deodată. Nu e vorba de câte clape poți apăsa, ci de câte eșantioane care sună ține procesorul în același moment.

Și aici apare cea dintâi neînțelegere: dacă am zece degete, la ce îmi trebuie 128 de voci?

De ce zece degete consumă mult mai mult decât zece voci

Fiindcă sunetul nu se sfârșește în clipa în care eliberezi clapa. Vocile se consumă în mai multe feluri deodată.

Pedala de sustain

Este principalul consumator de polifonie. Cât timp ții pedala, toate sunetele cântate răsună mai departe — inclusiv acelea de pe care degetele au plecat de mult. Într-un pasaj cu pedală pot suna în același timp câteva zeci de sunete.

Sonoritățile stereo

Multe sonorități de pian sunt eșantionate în stereo. O clapă apăsată consumă atunci două voci, nu una.

Suprapunerea timbrelor

Funcția Dual, adică suprapunerea a două timbre pe aceeași claviatură — de pildă pian cu corzi — dublează consumul. Împreună cu stereo, o clapă poate ocupa patru voci.

Acompaniamentul și metronomul

Un acompaniament automat înseamnă alte instrumente care cântă în paralel. Și fiecare dintre ele consumă voci.

Câte trebuie deci în fapt

Un calcul simplu pentru o situație obișnuită: cânți o piesă cu pedală, cu sonoritate stereo de pian, într-o țesătură mai deasă. Zece degete, sonoritate stereo, sunete anterioare care încă răsună — treci liniștit de 60 de voci.

De aici pragurile practice:

• 64 de voci — ajung pentru cântat simplu, fără pedală și fără suprapunere de timbre. La pedalizare intensă pot lipsi.
• 128 de voci — un nivel comod pentru învățat și pentru cântatul acasă, inclusiv cu pedală și acompaniament.
• 192 sau 256 de voci — rezervă pentru țesături dese, timbre suprapuse și lucrul cu negative.

Cum îți dai seama că vocile s-au terminat

Semnul este caracteristic și ușor de recunoscut, odată ce știi ce să asculți: cele mai vechi sunete se sting înainte de vreme. Cânți cu pedală, clădești sonoritatea, iar notele anterioare dispar deși ar trebui să mai răsune.

Instrumentul nu se blochează și nu distorsionează — pur și simplu „retează” sunetul cel mai vechi ca să elibereze o voce pentru cel nou. Este o purtare obișnuită, nu o defecțiune.

Dacă n-ai auzit niciodată asta la cântatul tău, polifonia instrumentului tău este îndestulătoare.

Merită plătit mai mult pentru o polifonie mai mare

Depinde de felul în care cânți.

Nu are mare însemnătatedacă înveți de la zero, cânți melodii și acompaniamente simple și folosești pedala cu cumpătare.

Are însemnătatedacă joci repertoriu romantic cu pedalizare bogată, îți place să suprapui timbre cu funcția Dual sau lucrezi cu acompaniamente și negative deodată.

Cinstit vorbind, trebuie totuși spus că polifonia stă mult în urma claviaturii și a sistemului de sunet în șirul lucrurilor pentru care merită dați banii. Un instrument cu mecanică mai bună și polifonie mai modestă este o cumpărătură mai bună decât invers.

La ce să te uiți în locul ei

La alegerea unui pian pentru învățat, mult mai importante sunt:

• mecanica claviaturii — ponderată cu ciocănele ca la V9N și V10NB, ori semiponderată ca la V5N,
• puterea și calitatea sonorizării — 2 × 12 W cu procesor DSP 16 × 24 biți la modelele V9, V10 și V11 față de 2 × 10 W la V5,
• o pedalieră completă cu sustain, soft și sostenuto,
• ieșirile pentru căști — două la modelele superioare.

Pe scurt

Polifonia este o rezervă de putere a procesorului, nu un număr de degete. O consumă pedala, sonoritățile stereo și timbrele suprapuse, de aceea cifre de ordinul 64 sau 128 nu sunt exagerate. Pentru un elev și pentru cântatul acasă rămâne însă o dată de rangul doi — calitatea unui instrument o hotărăște mai ales felul în care lucrează claviatura.

Specificațiile tuturor modelelor le găsești la secțiunea piane digitale.